În România, învăţământul este mai mult decât o prioritate naţională. Reprezintă o problemă a elevilor, a profesorilor, a părinţilor, a beneficiarilor, o problemă de a cărei rezolvare depinde reforma cuprinzătoare a societăţii româneşti.
Oferta de formare a şcolii nu trebuie să neglijeze impactul noilor tehnologii asupra societăţii, precum şi pregătirea

educabililor pentru a face faţă unei evoluţii în carieră, într-o lume aflată în rapidă schimbare.
În acest context, apare problema unui învăţământ:

• bine susţinut de societate şi pentru comunitate (sprijin acordat de autorităţile locale, comunitate, etc.);
• retehnologizat (dotare laboratoare, tehnologii didactice audiovizuale modernizate);
• deschis, promovând egalitatea şanselor în toate sectoarele, dezvoltând dimensiunea europeană în educaţie;
• recuplat cu nevoile de calificare, mobilitate, flexibilitate şi reconversie profesională;
• cu standarde ridicate, prin utilizarea noilor tehnologii informaţionale si de comunicare;
• bazat pe un  management profesional.